O poveste de poveste, pentru copii si adolescenti, dar mai cu seama, pentru adulti:

AR FI fost odata ca niciodata
Toate povestile - stim cu totii - încep cu: A FOST ODATA CA NICIODATA!






Dar, eu ma întreb, de ceva vreme si, mai ales acum, distinsii oaspeti ai manifestarii de astazi (1 iunie 2007, lansarea site-lui, expozitie de desene si mini spectacol, Resita, Hotel Semenic),




Ce ar fi fost daca?
...neasemuitul nostru colectionar mineralog nea Constantin (Costan) GRUESCU ar fi tinut doar pentru dumnealui florile adâncului...? Si daca, împreuna cu, la fel de nepretuita, Tanti Mia, nu ne-ar fi aratat si noua asemenea comori de-adevaratelea?!

...matematicianul Dan D. FARCAS ar fi ramas doar în turnul de fildes al stiintei, fara sa ne scrie (si) despre misterele civilizatiilor extraterestre si, mai de curând despre Resita noastra (înca) pierduta?!

...or, Doru MORARIU ar fi fost un artist, preocupat doar de compozitiile sale si nu ar fi dirijat si pregatit coruri devenite, iata, celebre... Aidoma prof. Elena Cozâltea, care dirijeaza 3-4 coruri si mai este si solista alaturi de prof. Nicoleta Garoiu.

...daca doamna Stela BRIE ar fi soptit doar fiului ori nepotelului povesti si ne-ar fi uitat pe noi, ceilalti... Am fi stiut noi despre "Frumoasa RASITA", despre "Frumoasa din stea" ori despre atâtea si atatea basme ale dumneaei, care ne mai încânta si acum?!

...ori daca bunul meu vecin, Petrica DALEA ar fi ramas doar un om de afaceri, fara sa se preocupe de soarta diasporei românesti din Toronto ori sa pastreze prin cântecul vocal si instrumental, traditiile Banatului nostru, tocmai, acolo, peste ocean, si tocmai în nordul Americii...

...daca colega mea de la gradinita si pâna în ultima clasa de liceu, Carmen Huber Becherescu si sotul ei, profesorul Gunther Huber (de la primaria din Munchen) ar fi uitat tinutul nostru si nu ar reveni cu încapatânare aici, în Resita, în casa construita de tatal ei, arhitectul Petru BECHERESCU, lânga minunatul Parc "Ioan Crisan"... si tot ei, nu contenesc sa faca cunoscute întruna, în Germania si pretudindeni, realizarile noastre, macar atât cât sunt, pe plan cultural!



AR FI FOST VREODATA, DACA... întrebarile mele pot continua la nesfârsit. Colegii mei, scriitorii Ada D.Cruceanu, Liubita Raichici, Iacob Roman, dar si inegalabila noastra "FRAU" Ani Dinescu (lucrând vreme de 40 de ani doar în cultura), s-ar preocupa doar de creatiile lor si nu ne-am zbate, împreuna, pentru pastrarea obiceiurilor populare, a monumentelor istorice, al patrimoniului spiritual banatean?! si chiar multi invitati din sala: arhitecti, ingineri, preoti, tehnicieni, scriitori, plasticieni, artisti, profesori, fiecare în parte cât si împreuna, izbutesc, prin creatiile lor artistice ori tehnice, pedagogice, prin corurile, care, Slava Domnului, mai fiinteaza, prin armonia multiculturala, sa ilustreze BANATUL NOSTRU. Ma întreb ce ar fi fost Banatul fara Iulian Vitalis COJOCARIU, artistul-fara-de-pereche, Maestrul, care nu lasa sabia în teaca, nici atunci când e biruit, vremelnic, de boala, ori de amaraciune si, în sfârsit: ce ar fi fost daca nu ne-ar fi venit ideea, Mariei Volintiru si mie, sa facem un portal/site despre copilaria fara de sfârsit!... Adica, sa comunicam, asa cum pe vremuri, oamenii întotdeauna au stiut sa comunice, strânsi în jurul focului, apoi în agora si forum, apoi la hora, la biserica, în cafenele si, acum, de ce nu, la discoteca? Sa ne ramânem asadar, prieteni si nu însingurati…în fata PC-ului! Si tare cred ca, tocmai de aceea, Dumnezeu ne-a lasat comunicarea, colaborarea, cooperarea.

CACI... "minunata-i prietenia, cel mai drag si scump cuvânt"! Câta dreptate avea doctorul Petru? ILIASA, un prieten drag al copiilor si al celor necajiti ...O lume minunata-i copilaria, durând mai multe generatii! Vreti sa va dezvalui un secret? Sa nu va fie niciodata ruaine sa ramâneti un pic copil! Oh, da, mie mi s-a spus ca sunt copilaroasa, ca vad lucrurile prea în roz, ca am mintea unei fetite, ca sunt zapacita de la... orice ora, s.a.m.d... ÎNSA, de multe ori, mi-am revenit, recitind Jules Vernes, fratii Grimm si Andersen, Vladimir Colin, atunci când mi-a fost greu si eram trista... Am rezistat unei munci intense cu celebrul MICUL PRINT, pe biroul meu, lânga PC-ul meu antic! Si, abia acum mi-am dat seama ca, la fel de celebrul pilot si scriitor pentru cei mari, Antoine de Saint-Exupery nu i-a fost rusine sa fie copil...

Am scris prin 1992, la primul ziar scos de liceeni ("EXPERIMENT", Liceul "Traian Vuia - de la pod, redactori: Anamaria Obadau si Cristi Onetiu, promotia 1996): "SCRISOARE DESCHISA CATRE ADOLESCENTII DIN ROMÂNIA". Printre altele, le promiteam, atunci: "Daca ei, cei mari, vor sti sa ramân? un pic copii, poate veti dezlega împreuna enigmele trecutului si surprizele viitorului! Nu fiti prea aspri cu cei mari. Si ei au fost cândva copiii... si ei au fost adolescenti... si ei mai cred în Mos Craciun!"

Ce fain ca mi-am amintit: Pai, voi, dragilor, stiti unde locuiesc Mos Craciun si Iepurasul si Mos Nicolae? Ei na, cum ar exclama prietena mea si a voastra, Maria, atunci, când e uimita! Taman pe dealul Driglovat, pe Buginic ori pe Dealul Golului... Pe bune! Daca nu stiti, înseamna ca nu ati citit Legendele Resitei ale Stelei Brie, ori nu ati ascultat basmele mele, citite împreun cu nepoata mea, Gabriela Siclovan, la Radio Resita, în rastimpul 1995-1997? Nu-i bai, a venit vremea, ca prin acest portal sa le cunoasteti sau sa le reascultati! Dar, asa cum va scrie Maria, sa va încumetati si voi sa scrieti! Si sa nu uitati sa-mi raspundeti la întrebarea mea de acum:
AR FI FOST ODATA ... DACA... Eu stiu de pe acum raspunsul si chiar vi-l soptesc: NU AR FI FOST VREODATA LUMEA CA... LUMEA, FARA DARURILE OAMENILOR POMENITI mai înainte, darurile tuturor semenilor nostri, care stiu sa se daruiasca celor din jur... Din preaplinul fiintei lor, cum îmi spunea, alt prieten al meu si al copiilor, bibliotecarul si scriitorul Nicu CRAMANCIUC... Sau, "Fetelor, sa împartiti între voi toate cele bune, dar si cele triste si, mai ales, sa nu calcati niciodata pe fericirea altora, orice ati face în viata!" ne aminteau mie si surorii mele gemene, Manuela Obadau, în copilarie, parintii nostri, Petru si Ioana Balanescu, membrii odinioara ai Reuniunii de cântari si lectura din Resita Montana.

Chiar daca povestile sunt fara de sfârsit, am ajuns totusi la final. Ia sa vad, mai stiti cum se încheie ele: "A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi nu s-ar povesti! Si am încalecat pe o sa s-am spus povestea asa". Ce naspa, ati spune voi, ce mai, betoon, cool! Am încalecat chiar pe o racheta, am înconjurat Pamântul Si Galaxia! Ce ziceti, odata si odata vom da emailuri si altor civilizatii? Il raspundem maestrului Dan Farcas, de ce tac civilizatiile extraterestre? Vom raspunde, noi: parinti, bunici, strabunici, matusi, unchi, mereu laolalta cu VOI! Sa nu uitam, niciodata de niciodata, "atât cât mai pucem, un an sau doi, sa fim copii", cum asa de frumos spun poeta Dorina Sovre si rapsodul Petrica Moise, în cântecul "La multi ani, taicut?". Si, mai departe, "Dar cum n-am decât un suflet, ti-l pun, la pisioare-n prag!"

Desi mi-e tare-tare greu, în finalul finalului, v-as ruga, dragilor, sa aveti un picut de rabdare! Chiar daca unii ne pacalesc înca cu carnavalul politicii si ne mint iarasi prin oglinda strâmba a istoriei... V-as ruga sa nu plecati chiar de tot pe alte meleaguri... Sau daca visati sa calatoriti, sa reveniti, întotdeauna, aici, în România, aici, în Banatul de Munte, "la poale de Semenic"... V-as ruga sa ma credeti ca înca se mai poate face ceva, ca sa redevenim ceea ce am fost odinioara: adica întotdeauna europeni si universali în... toalele (hainele) noastre! V-as ruga sa ne privim în ochi, deschis, unii pe altii Si sa ne promitem cu tarie, ca vom redescoperi împreuna Resita... pierduta, precum stravechea Troia, cum mai glumesc cu amaraciune, strat de strat: industrial, cultural, multietnic, sportiv, turistic ! V-as mai ruga, sa nu va fie rusine uneori ca sunteti români... Sa nu obositi niciodata, sa fiti (prea) omenosi... V-as mai ruga, sa ma iertati, ca sunt de-a dreptul patetica!

Zau, închei chiar acum: Bunul Dumnezeu sa va ajute mereu! Sa nu cunoasteti, vreodata dorul de tara, iar dorul de duca sa va fie numai dor de cunoastere, de armonie si de prietenie ! DORUL DE ADEVAR, DORUL DE DARUIRE...

Dana Antoaneta BALANESCU
P.S.: Puteti sa-mi spuneti doar: Danuca, Danuta, Danica ! Orice variant? de nume alegeti, rimeaza cu... bunica, fiindca am si eu un nepotel nazdravan, Rares Stoiacovici! Ori chiar cu... matusica, deoarece eu m-am ocupat si de alti nepoti si juniori ai prietenilor mei, tuturor le multumesc ca mi-au înseninat viata si "m-au facut" scriitoare pentru copii...
află despre ONG și despre activitățile noastre...
răspunsuri la scrisori, ascultă o poveste, află despre drepturile copiiilor, alte informatii...
pagină dedicată adultilor, cu subiecte de interes pentru ei, teme de discutie si de reflectie...
desene, fotografii sau istorioare trimise de voi, forum, chat-ul copiiilor...
pagina de contact
pagina anterioară înapoi la pagina anterioara